Tratarea pacienților cu dependență de alcool

1. Examinarea pacientului dependent

Pentru depistarea pacientului dependent, medicul dentist trebuie sǎ fie atent la mai multe semne comportamentale sau fizice care pot trǎda obisnuința de a consuma o substanțǎ adictivǎ:

• semne comportamentale: pacientul este pierdut, nu vorbește cursiv, nu menține contactul vizual, aratǎ neglijent, pare letargic, face pauze dese la toaletǎ;

‍

• semne fizice: icter la nivelul pielii, mucoaselor, sclerelor (capătă o nuanță galbenă) (semn de alcoolism), rinitǎ cronică (mucoasa nazală este inflamată și iritată pe termen lung), defecte septale nazale (consum de cocainǎ pulbere), arsuri faciale sau ale buzelor, sete excesivǎ (consum de metamfetamine), pupile dilatate (halucinogene), pupile micșorate (narcotice, opiacee), urme de înțepǎturi (droguri IV - heroina);

‍

• semne intraorale: cheilitǎ labialǎ (inflamația sau iritarea buzelor) şi angularǎ (inflamația și fisurarea colțurilor gurii), ulcerații orale (leziuni sau răni deschise care apar în interiorul gurii, pe gingii, limbă sau pe partea interioară a obrajilor) și infecții orale persistente, sialadenozǎ (inflamație a glandelor salivare), paloare a mucoasei orale (schimbare în culoarea țesutului moale din interiorul gurii, care devine mai palid decât de obicei) (anemie), peteşii (mici pete de sânge care apar sub piele), purpurǎ (pete roșii sau violete pe piele), echimoze (pete de culoare albastră, mov sau neagră de pe piele, rezultate din sângerări subcutanate) (coagulopatie), eroziuni, glositǎ (inflamația limbii), sângerǎri gingivale, igienǎ oralǎ defectuoasǎ, cu gingivitǎ, parodontitǎ marginalǎ (inflamația începe să afecteze marginile gingiilor și țesuturile din jurul dinților), multiple carii rampante, carii radiculare. Este obligatoriu controlul oncologic preventiv amǎnunțit la aceste categorii de pacienti pentru depistarea leziunilor precanceroase și a cancerului oral incipient.
  
  

‍

2. Managementul dependenței de alcool

Evaluarea riscului:

• principalele complicații medicale sunt legate de ciroza hepaticǎ, ce poate întârzia metabolismul medicamentelor și poate determina creșterea riscului de hemoragie;
• pot fi probleme la obținerea consimțǎmântului informat, în special dacǎ pacientul este intoxicat cu alcool.

Educarea pacientului alcoolic:

• medicul dentist trebuie să urmărească abuzul de alcool prin recunoașterea caracteristicilor clinice și de laborator și a tulburǎrilor comportamentale;
• urmǎrirea leziunilor pǎrților moi ale cavitǎții bucale la pacienții alcoolici, deoarece alcoolul este recunoscut ca factor favorizant pentru cancerul cavitǎții orale;
• educarea pacienților alcoolici și trimiterea lor la centre de diagnostic, tratament şi recuperare;
• educarea acestor pacienți pentru îngrijirea sǎnătǎtii orale;
• educarea pacienților în vederea modificǎrii dietei.

Controlul anxietǎtii și al durerii:

• anestezia localǎ: s-a descris toleranța alcoolicilor la anestezicele locale; chiar și în cazul utilizǎrii unor doze mai mari decât în mod obișnuit, eficiența și durata anesteziei locale pot fi limitate;
• sedarea conștientă: sedativele (inclusiv benzodiazepinele) sau hipnoticele au un efect aditiv cu alcoolul; alcoolicii devin însă toleranți atât la alcool cât şi la sedative; odatǎ cu instalarea bolii hepatice, alcolicii nu mai pot metaboliza hepatic sedativele al cǎror efect crește semnificativ;
• anestezia generalǎ: alcolicii sunt rezistenți la anestezia generalǎ, motiv pentru care aceasta este evitată în medicina dentarǎ la acești pacienți.

Programarea pacientului la cabinet:

• programǎri se fac în cursul dimineții, deoarece sunt șanse mai mici ca alcoolicul sǎ fi consumat alcool; sunt frecvente neprezentǎrile la programǎri;
• programările trebuie sǎ fie mai lungi, deoarece pot fi probleme cu anestezia localǎ.

Modificarea tratamentului stomatologic:

• se recomandǎ proceduri restaurative simple, datoritǎ neprezentǎrilor la programǎri, neglijenței legate de igiena oralǎ;
• consimțământul informat poate pune probleme dacă pacientul se află sub influența alcoolului, are encefalopatia Wernicke sau sindromul Korsakoff. Medicul dentist trebuie să se asigure cǎ pacientul a înțeles informația oferită, deoarece consimțământul scris poate fi nul dacă pacientul nu-și aminteşte discuția avută cu medicul. Se recomandă ca pacientul să fie însoțit de un membru al familiei;
• intervențiile chirurgicale stomatologice trebuie realizate cu prudențǎ la acești pacienți, deoarece existǎ tendințǎ crescutǎ la sângerare din cauza bolii hepatice, care diminueazǎ factorii coagulǎrii, iar pacientul poate avea și trombocitopenie; vindecarea plăgilor se realizeazǎ mai greu;sunt frecvente infecțiile și chiar osteomielitele la acești pacienți; înainte de intervenția chirurgicalǎ se solicitǎ: hemoleucograma completǎ, enzimele hepatice (GOT,GPT), testele de coagulare, consultul medicului de familie; pentru prevenirea infecțiilor este prudentǎ folosirea clǎtirilor cu clorhexidinǎ înainte de intervențiile chirurgicale, detartrajului sau altor manopere invazive; la pacienții cu risc crescut, la care imunitatea este deprimatǎ, se recomandă antibioterapie în cazul infecțiilor dentare;
• aplicarea de implanturi dentare: alcoolicii reprezintă o grupă de pacienți cu risc pentru implantologie, datoritǎ neglijǎrii sănǎtǎții orale, fumatului, problemelor legate de sângerare și a osteoporozei;
• tratamentele parodontale: se recomandă evitarea apelor de gură cu alcool; trebuie să se țină cont de posibilitatea ca pacientul sǎ nu vinǎ la ședințele de menținere în realizarea planului de tratament la pacientul parodontopat alcoolic.

Recomandarea de medicamente:

• diazepam, lorazepam şi alte sedative cresc deprimarea SNC, deci nu se recomandǎ;
• aspirina trebuie evitatǎ datoritǎ riscului de sângerare;
• paracetamolul este un analgezic mai bun pentru acești pacienți, dar trebuie folosit cu prudențǎ, în doze mici, datoritǎ efectelor sale hepatotoxice; administrat concomitent cu consumul de alcool poate avea consecințe fatale;
• metronidazolul și cefalosporinele pot interacționa cu alcoolul producând efecte tip disulfiram (antalcool), ca: vasodilatație, greațǎ, vomǎ, transpirații, cefalee, palpitații. Efectele sunt alarmante dar rareori periculoase, totuşi metronidazolul şi cefalosporinele nu trebuie recomandate la alcoolici.